Conditia libertatii presei in Romania
Cazuri de hartuire a jurnalistilor in perioada 1999-2000

Cazurile prezentate mai jos au fost monitorizate în cadrul programului "Freedom of Expression - FreeEx" dezvoltat de Agentia de Monitorizare a Presei – Academia Catavencu incepand cu luna august 1999. Scopul programului FreeEx este de a actiona impotriva incalcarii dreptului la libera exprimare al jurnalistilor prin monitorizarea incercarilor de a intimida sau de a pedepsi ziaristi; prin acordarea de asistenta acestora si prin exercitarea de influenta in favoarea modificarii legislatiei care vizeaza mass-media.

Când am început să lucrăm la acest proiect, cunoşteam statutul de care "se bucura" dreptul la libera expresie în România din trei surse. Este vorba, mai întâi, de legislaţie. Calomnia şi insulta, principalele căi de atac la adresa libertăţii de expresie (dacă excludem bătaia), rezistau în Codul Penal de pe vremea democratului Ceauşescu. Mai mult - am observat că în rândul magistraţilor, informaţia referitoare la jurisprudenţa şi normele europene în materie de drepturile omului fie nu este cunoscută, fie nu este dorită. În consecinţă, o bună parte a magistraţilor români considera că jurnaliştii pot să înfunde puşcăria pentru delicte de opinie.

Experienţele colegilor noştri ziarişti constituiau a doua sursă. Dinspre arestul din Craiova ni se părea că auzim cum confratele Tiberiu Pătru de la "Ora" (victimă a unei înscenări) pileşte la grilaj. Cristian Tudor Popescu tocmai se judeca cu un charismatic lider politic pentru că îl întrebase în legătură cu afacerea "Megapower": "Pentru ce sau pentru cât aţi făcut-o?" Iar primarul Clujului se apropia grăbit de ziua în care ar fi trebuit să devină persoana cu cele mai multe procese intentate ziariştilor.

În sfârşit, a treia sursa: criticile pe care ni le făceau sistematic delegaţiile europene care verificau dacă mai este sau nu mai este cazul să fim tinuţi sub monitorizare. Scoaterea insultei şi a calomniei de sub incidenţa Codului Penal devenise de mult una dintre condiţiile cerute pentru începerea într-un viitor incert a negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Reforma legislativă nu a reuşit însă să depăşească nivelul declaraţiilor demagogice pro-europene lansate de la tribuna Parlamentului.

Cu aceste firave premise, în august 1999 am început să trimitem redacţiilor din ţară faxuri şi să explicăm cine suntem şi ce vrem. Aşa ne-am ales cu câteva sute de încurajări şi cu o reţea de ziarişti şi câteva instituţii publice care au aderat la scopurile noastre. După doar câteva zile a apărut şi primul "client": un jurnalist din Lugoj care strânsese în 8 ani în jur de 40 de procese penale, vreo 120 de înfăţişări şi 9 condamnări. L-am privit uimiţi, l-am ciupit, curioşi să vedem dacă mai schiţează vreun gest. Schiţa! Performanţa ni s-a părut cu atât mai mare cu cât condeierul venea după câteva luni de închisoare şi o bătaie luată pe stradă. Cu susţinerea mediatică a Reţelei de Protecţie a Jurnaliştilor şi cu răbdarea lui, ziaristul a fost achitat în toate procesele de presă, iar în prezent este corespondent al unuia dintre cele mai citite cotidiane centrale.

Ceea ce ne-a arătat acest prim caz de hărţuire prelungită, dincolo de amploarea fenomenului, este lipsa de experinţă a ziariştilor în ceea ce priveşte căile prin care se pot apăra. Mai cu seamă în presa locală, gazetarul pare să fie mult mai expus presiunilor din partea diverselor grupuri de influenţă (afacerişti, magistraţi, membri ai administraţiei etc.). Or curajul de a fi ziarist, în absenţa unei solidarităţi de breaslă, s-a dovedit că nu poate fi sprijinit eficient doar cu prestaţia unor avocaţi angajaţi cu ora. Fără solidaritatea ziariştilor din Reţeaua de Protecţie a Jurnaliştilor, multe dintre cazurile preluate de Reţea şi prezentate în paginile următoare ar fi rămas aproape necunoscute. Iar ziariştii în cauză s-ar fi trezit singuri. După cum veţi citi, Reţeaua, facilitând doar comunicarea între ziarişti, a reuşit în câteva rânduri să-i scoată din impas.

Pornind de la astfel de argumente, la prima întâlnire a membrilor Reţelei de Protecţie a Jurnaliştilor (Sinaia, 21-23 ianuarie 2000) s-a hotărât, pentru a dezvolta arsenalul mijloacelor de protecţie, înfiinţarea Asociaţiei pentru Protecţia şi Promovarea Libertăţii de Expresie (APPLE), a cărei menire se doreşte a fi apărarea drepturilor şi dezvoltarea competenţei ziaristului.

Toate acestea s-au putut întâmpla datorită sprijinului organizaţiilor Freedom House (prin programul ProMedia al USAID), Fundaţia pentru o Societate Deschisă – România sau Banca Mondială, care au înţeles necesitatea unui asemenea program devenind finanţatorii acestuia.

Mircea Toma
Marius Borţea

Noiembrie 2000
Bucuresti

I. CAZURI IN JUSTITIE

1. RADU SARBU vs. MARIUS DRAGHICI (“ADEVARUL”)
2. BADEA STANESCU vs. MARIUS DRAGHICI (“ADEVARUL”)
3. PETRE ROMAN vs. CRISTIAN TUDOR POPESCU (“ADEVARUL”)
4. TACHE VIOREL vs. GABRIELA STEFAN si "ADEVARUL"
5. PETRE BADEA vs. FELIX RACHE, SORIN OZON si “ACADEMIA CATAVENCU”
6. VIAN BOBOCEA vs. MARIUS STOIANOVICI si "BUNA ZIUA BRASOV"
7. ELENA POP BLAGA vs. LILIANA SIME ("CRISANA")
8. GREGORIAN BIVOLARU si NICOLAE CATRINA vs. TOMA ROMAN (“FLACARA”)
9. VASILE BERCI vs. NICOLAE IUGA (“JURNALUL DE SIGHET”)
10. GHEORGHE MOCUTA vs. OCTAVIAN ANDRONIC, ADRIAN HALPERT si VALENTIN ZASCHIEVICI (“LIBERTATEA”)
11. STEFAN ROTEA-AFRIM vs. MIHAI BARBU (“MATINAL”)
12. MIHAI VIOREL BONEA vs. MIHAI BARBU (“MATINAL”)
13. GRIGORE PATRUICA vs. MIHAI BARBU si IULIA FAGAS (“MATINAL”)
14. GEORGESCU vs. CECILIA SIBISAN si “MATINAL”
15. VALENTIN CODAU vs. ADRIAN SORODOC (“MONITORUL DE BOTOSANI”)
16. ADRIAN TOROPA vs. “MONITORUL DE BRASOV”
17. VASILE BRAN vs. ALEXANDRU GHIZA (“MONITORUL DE BRASOV”)
18. PETRICA HOGEA vs. CAMELIA CSIKI, GEORGETA TERCIU si CARMIAN MARES (“MONITORUL DE BRASOV”)
19. LORETTE LUCA vs. GEORGETA TERCIU (“MONITORUL DE BRASOV”)
20. MIHAI PANZARIU vs. CLAUDIU RAUS (“MONITORUL DE IASI”)
21. STEFAN DAMIAN vs. GABRIEL GACHI si FANICA DUMITRASCU (“MONITORUL DE IASI”)
22. RADU GROAPA vs. GEANINA BESLEAGA si "MONITORUL DE NEAMT"
23. DORIN PRISCA vs. ION GIRNOD ("MONITORUL DE SIBIU")
24. CONSTANTIN SERBANICA vs. VALENTIN GHEORGHITA ("MONITORUL DE VRANCEA") si S.C. NORD EST S.A.
25. TOMA TRIFON NICOLAE
26. MARIANA ROSCA si ELENA POP BLAGA vs. MARIANA GAVRILA (“ZIUA DE ARDEAL”)
27. CORNEL TUSELEA vs. FLORIN CHIMA ("ZIUA DE CLUJ")
28. BENONE PUSCA vs. SILVIU VASILACHE si "ZIUA DE GALATI-BRAILA"

II. ALTE AGRESIUNI

29. VALENTIN DRAGAN (“CUGET LIBER”) si ION CIRLIG
30. RADU SARBU si CRISTIAN TUDOR POPESCU (“ADEVARUL”)
31. “COTIDIANUL”, TIPOREX şi DIRECŢIA GENERALĂ A VĂMILOR
32. MIRCEA DINESCU si SUPORTERII PARTIDULUI ROMANIA MARE
33. LORENA BOROS si DORINA TATARAN - "GAZETA DE NORD – VEST”
34. MARIAN TUDOR - "JURNALUL DE CONSTANTA"
35. MINISTERUL DE INTERNE si CODUL PENAL
36. PRO TV – BUZAU
37. DAN PAVEL si POLITISTII DE LA SECTIA NR. 20
38. PROTESTUL “ZIUA DE ARDEAL” şi ASOCIAŢIA EDITORILOR DE PRESĂ DIN CLUJ
39. ADRIAN IONESCU (EUROPA NOVA TELEVISION) si COUNTY POLICE INSPECTORATE TIMIS
40. DANIEL TOMONI – “TRANSILVANIA JURNAL”
41. MARCEL BOT ("ZIUA DE ARDEAL") şi DANIEL MARIAN ("TRANSILVANIA JURNAL") vs. POLIŢIŞTI DIN DEVA
42. CONSTANTIN SIMIRAD si "ZIUA DE IASI"

I. CAZURI IN JUSTITIE

1. RADU SÂRBU vs. MARIUS DRĂGHICI (“ADEVĂRUL”)

Ziaristul Marius Draghici a publicat în cotidianul “Adevărul”, în noiembrie 1999, o anchetă sub titlul "I.G.P., Departamentul de Control al Guvernului şi Ministerul Agriculturii confirmă dezvăluirile ziarului Adevărul - Radu Sârbu este cercetat penal pentru implicare în escrocheria Pollus Transilvania". În anchetă, jurnalistul Marius Drăghici citează dintr-un raport al Inspectoratului General de Poliţie, semnat de generalul de brigadă Nicolae Berechet, în care se afirmă: "Din cercetările şi verificările efectuate de IPJ Cluj, sub supravegherea IGP - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Economico-Financiare, privind scoaterea din circuitul agricol a suprafeţei de 34,7 ha de teren arabil situat în zona <<Şapca Verde II>> şi înstrăinarea acesteia către SC Pollus SRL, rezultă că terenul în cauză a fost scos din circuitul agricol prin descalificare de către o instituţie neabilitată, subevaluat şi înstrăinat, contrar legii, firmei Pollus Transilvania, la preţul de numai 11.000 lei/mp. Tranzacţiile si operaţiunile aferente au fost efectuate prin intervenţia directă a prefectului Alexandru Farcaş şi a fostului secretar general al Prefecturii, Sorin Naş, cu implicarea fostului director general al FPS, Radu Sârbu." Preşedintele Fondului Proprietăţii de Stat, Radu Sârbu a iniţiat o acţiune civilă împotriva ziaristului Marius Drăghici, căruia i-a pretins despăgubiri în valoare de două miliarde de lei. În prezent, procesul se judecă la Curtea Constituţională.

Inapoi la cuprins

2. BADEA STĂNESCU vs. MARIUS DRĂGHICI (“ADEVĂRUL”)

În februarie 2000, jurnalistul Marius Drăghici a semnat în “Adevărul” ancheta "Încă o zonă interzisă legii. Afaceriştii romi din Costeşti-Argeş refuză de cinci ani să plătească peste un miliard impozite către stat" ce a avut drept subiect un grup de SRL-uri din Costeşti-Argeş care se ocupă de cumpărarea, vânzarea şi topirea metalelor neferoase. În anchetă, Marius Drăghici a afirmat despre asociaţii grupului de SRL-uri că "refuză să plătească, din 1995, datorii constând în taxe şi impozite în valoare de peste 1 miliard lei", informaţia având la bază verificările efectuate de directorul adjunct al Gărzii Financiare, Valeriu Minca. La scurtă vreme, Badea Stănescu, unul dintre asociaţi, a depus la Judecătoria Costeşti-Argeş o plângere penală împotriva ziaristului Marius Drăghici, pe care l-a acuzat de calomnie, pretinzând despăgubiri în cuantum de 500 de milioane de lei. Omul de afaceri Badea Stănescu l-a acuzat de calomnie şi pe directorul adjunct al GF Valeriu Minca. Decizia Judecătoriei Costeşti-Argeş a fost favorabilă ziaristului, acesta fiind achitat.

Inapoi la cuprins

3. PETRE ROMAN vs. CRISTIAN TUDOR POPESCU (“ADEVĂRUL”)

În data de 22 martie 2000, Tribunalul Bucureşti l-a achitat, printr-o hotărâre definitivă, pe jurnalistul Cristian Tudor Popescu, redactor şef al cotidianului "Adevărul", în procesul de calomnie intentat de Petre Roman, preşedintele Partidului Democrat. Într-un articol ataşat la un drept la replică trimis redacţiei "Adevărul", în legatură cu un text referitor la afacerea "Megapower", gazetarul Cristian Tudor Popescu a scris: "Pentru ce sau pentru cât aţi facut-o, d-le Roman?", frază care a dus la deschiderea acţiunii penale. Magistraţii Tribunalului Bucureşti au apreciat că înrebarea formulată de ziaristul Cristian Tudor Popescu nu poate fi considerată drept calomnie, Codul Penal definind această infracţiune prin afirmaţie sau imputaţie, şi nu prin interogaţie.

Inapoi la cuprins

4. TACHE VIOREL vs. GABRIELA ŞTEFAN şi "ADEVĂRUL"

Pe data de 11.03.1997, col.(r) Tache Viorel, fost comandant adjunct la UM 0215, în prezent om de afaceri, s-a adresat Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti cu o plângere penală pentru infracţiunile de insultă şi calomnie împotriva jurnalistei Gabriela Ştefan de la cotidianul "Adevărul". În acelaşi dosar, au fost acuzaţi de instigare şi complicitate la insultă şi calomnie soţii Marian şi Doina Stancu, cu care colonelul Tache se afla într-un litigiu mai vechi. (Un rechizitoriu întocmit de Parchetul de pe lânga Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti susţine că, de fapt, soţii Marian şi Doina Stancu sunt victime ale colonelului Tache Viorel.) Ziarul "Adevărul" a fost dat şi el în judecată ca parte responsabilă civilmente, pretenţiile ridicate de Tache Viorel fiind de 3 miliarde de lei daune morale si 851.100 dolari daune material-comerciale.

Cauza procesului a constituit-o o serie de anchete publicate în "Adevărul", în care au fost prezentate problemele pe care Tache Viorel şi soţia sa, Tache Virginia, maior activ în cadrul Ministerului de Interne, le-au avut cu diverse autorităţi ale statului, procesele cu soţii Stancu, precum şi sentinţele pronunţate deja de instanţele de judecată în legătură cu persoana lui Tache Viorel. Articolele au fost realizate în baza documentelor existente şi a investigaţiilor specifice anchetei jurnalistice. Anterior, concomitent şi ulterior apariţiei articolelor în "Adevărul", instanţele de judecată şi parchetul au confirmat cele relatate. Ţinând cont de acestea, Judecătoria Sectorului1 Bucureşti, prin magistrat Elena Luminiţa Afrăsinei, a dat câstig de cauză ziarului "Adevărul". De asemenea, Tribunalul Municipiului Bucureşti, prin magistraţi Tatiana Zorilă, Tiberiu Barbacioriu şi Marinela Popa, a păstrat în totalitate hotărârea Judecătoriei, aceasta rămânând definitivă.

Inapoi la cuprins

5. PETRE BADEA vs. FELIX RACHE, SORIN OZON şi “ACADEMIA CAŢAVENCU”

Petre Badea, om de afaceri, acţionar principal la S.C. Aedificia Carpaţi S.A., i-a chemat în instanţă pe jurnaliştii Felix Rache şi Sorin Ozon de la “Academia Caţavencu”, precum şi revista “Academia Caţavencu”, considerând că a fost prejudiciat material şi moral în urma dezvăluirilor publicate în paginile amintitei publicaţii. Petre Badea a cerut instanţei, în baza art. 998, 999, 1000 Cod Civil, să oblige cei doi ziarişti şi revista “Academia Caţavencu” la plata unor daune de 1 miliard de lei.

La primul termen de judecată, 6 ianuarie 2000, instanţa i-a condamnat pe jurnaliştii Felix Rache şi Sorin Ozon, în solidar cu “Academia Caţavencu”, la plata a 100 de milioane de lei daune, plus cheltuieli de judecată. Cităm din motivarea instanţei: "Pârâţii, deşi legal citaţi, nu s-au prezentat în instanţă pentru a-şi face vreo apărare". În fapt, instanţa nu a ţinut cont de lipsa de procedură vizavi de citarea “Academia Caţavencu” şi a celor doi ziarişti. Mai mult, înainte de primul termen de judecată, avocatul Doru Costea a depus la dosar o cerere prin care se solicita amânarea cauzei, pentru a se îndeplini formalităţile necesare apărării. Instanţa nu a ţinut cont de această cerere, despre care avocatul spune că a şi dispărut de la dosar.

Încă de la prima înfăţişare (caz fără precedent în istoria post-decembrista a justiţiei române), deşi ziariştii şi publicaţia la care lucrează erau lipsiţi de apărare, instanţa, prin doamna magistrat C. Marinescu, preşedinta Secţiei 5 Civilă şi de Contencios Administrativ din cadrul Tribunalului Municipiului Bucureşti, a pronunţat sentinţa în favoarea reclamantului Petre Badea. Totodată, sentinţa a fost dată fără ca Petre Badea să facă dovada în privinţa consecinţelor şi a pagubelor efectiv declarate. Singurul mecanism utilizat pentru a se stabili dimensiunile prejudiciului este dezvăluit de Tribunal în următoarea frază: "numai citind articolul şi se demonstrează prejudiciul moral ce a fost adus reclamantului Petre Badea". Instanţa a dedus astfel ca imaginea publică a reclamantului a avut de suferit şi a stabilit cuantumul daunelor la 100 de milioane de lei.

Instanţa şi-a fundamentat hotărârea astfel: "Orice persoană care citeşte acest articol, lăsând deoparte limbajul suburban, rămâne cu convingerea că reclamantul este corupt, ocupându-se numai de afaceri ilegale, fără caracter". Tribunalul a considerat că "pârâţii, prin articolul intitulat <<Petre Badea de la Aedificia Carpaţi este un soi de Frate Păunescu al regimului Constantinescu>>, au înţeles să-l prezinte pe reclamant ca pe o persoană necinstită, fără caracter, preocupată numai de propria înavuţire". Până în prezent, nici o instanţă din România nu a condamnat ziarişti şi publicaţii încă de la primul termen de judecată. În mod firesc, instanţa trebuia să acorde un nou termen, pentru ca ziariştii să poata fi apăraţi.

Partea acuzată a declarat recurs, cauza urmând să se rejudece la Tribunalul Municipiului Bucureşti.

Inapoi la cuprins

6. VIAN BOBOCEA vs. MARIUS STOIANOVICI şi "BUNĂ ZIUA BRAŞOV"

La începutul anului 1997, după ce preşedintele Emil Constantinescu a invitat printr-o declaraţie toate ziarele să dezvăluie cazurile de corupţie pe care le cunosc, cotidianul "Bună Ziua Braşov" a pornit o campanie de presă numită "Dosarele Corupţiei". Timp de câteva luni, în fiecare număr al ziarului a fost prezentat un caz de corupţie încă nerezolvat. În timpul campaniei, un grup de salariaţi ai societăţii Postăvarul a trimis o scrisoare deschisă atât publicaţiei, cât şi comisiei judeţene anti-corupţie, scrisoare în care erau semnalate abuzurile şi neregulile din societatea lor. Pentru că scrisoarea a fost publicată, directorul societăţii, Vian Bobocea, l-a dat în judecată pe redactorul şef al ziarului, Marius Stoianovici, acuzându-l de calomnie. Procesul s-a întins pe parcursul a doi ani, iar publicaţia "Bună Ziua Braşov" şi jurnalistul Marius Stoianovici au pierdut atât în prima instanţă, cât şi recursul. Pentru simplul motiv că ziarul a cărui redacţie o conducea a publicat o scrisoare deschisă, Marius Stoianovici s-a văzut nevoit să plătească directorului SC Postăvarul Panificaţie SA, Vian Bobocea, suma de 2.000.000 de lei reprezentând daune morale şi 500.000 de lei amendă penală.

Inapoi la cuprins

7. ELENA POP BLAGA vs. LILIANA SIME ("CRIŞANA")

În cotidianul "Crişana" din 12 septembrie 1998, ziarista Liliana Sime a publicat articolul "Două judecătoare sunt acuzate de abuz în serviciu şi luare de mită. Împotriva lor s-a înregistrat o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel" şi două fotografii înfăţişând pe magistratele Mariana Roşca şi Elena Pop Blaga de la Tribunalul Bihor. Drept urmare, Elena Pop Blaga a acuzat-o pe Liliana Sime de denunţare calomnioasă, furt, furt calificat şi sustragerea şi distrugerea de înscrisuri. Ultimele trei acuze se referă la fotografiile publicate odată cu articolul incriminat. Ziarista Liliana Sime a dovedit că fotografiile nu au fost sustrase, ci au fost luate din arhiva ziarului. Printr-o sentinţă definitivă, Judecătoria Sibiu a condamnat-o pe Liliana Sime la plata a 5 milioane de lei amendă penală şi 75 de milioane de lei despăgubiri. Dosarul se află acum la Curtea Supremă de Jusţitie, Parchetul General admiţând recursul în anulare cerut de ziaristă.

Inapoi la cuprins

8. GREGORIAN BIVOLARU şi NICOLAE CATRINA vs. TOMA ROMAN (“FLACĂRA”)

Gurul Gregorian Bivolaru şi Nicolae Catrina, preşedintele Mişcării pentru Integrare Spirituală în Absolut, l-au citat la Judecătoria Sectorului 1, în baza articolelor 205 şi 206 CP, pe ziaristul Toma Roman. Cei doi au reacţionat astfel ca urmare a articolului "România – paradisul sexelor. Masajele erotice ale lui Bivolaru", publicat în lunarul “Flacăra” din iunie 2000 sub semnătura lui Toma Roman. Partea vătămată reproşează ziaristului că, în articol, se făceau referiri la profiturile obţinute în urma unor acţiuni presupus spirituale. Potrivit dosarului penal 15771 aflat la Judecătoria Sectorului 1, Gregorian Bivolaru şi Nicolae Catrina pretind despăgubiri în valoare de două miliarde de lei.

Inapoi la cuprins

9. VASILE BERCI vs. NICOLAE IUGA (“JURNALUL DE SIGHET”)

Anul trecut, Vasile Berci, deputat PNŢCD de Maramureş, l-a acuzat în instanţă pe Nicolae Iuga, redactorul-şef al publicaţiei “Jurnalul de Sighet”, de insultă prin presă. Plângerea penală a venit ca reacţie la faptul că ziaristul Nicolae Iuga a publicat o ştire potrivit căreia demnitarul PNŢCD şi-ar fi cumpărat un apartament în Bucureşti. Deputatul Vasile Berci a pierdut procesul în prima instanţă (dosar nr. 1957/1999) pe 29 decembrie 1999, dar, nemulţumit de hotărâre, a înaintat recurs. Hotărârea a fost menţinută, în cele din urmă, şi de Tribunalul Maramureş (dosar nr. 225/2000), sentinţa rămânând definitivă şi irevocabilă.

Inapoi la cuprins

10. GHEORGHE MOCUŢA VS. OCTAVIAN ANDRONIC, ADRIAN HALPERT şi VALENTIN ZASCHIEVICI (“LIBERTATEA”)

În data de 18 mai 2000, la Secţia II Penală a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti trebuia să aibă loc un nou termen în procesul de calomnie intentat de Gheorghe Mocuţa, secretar de stat în Ministerul Justiţiei, jurnaliştilor Octavian Andronic, Adrian Halpert şi Valentin Zaschievici. Gheorghe Mocuţa a sesizat instanţa penală împotriva celor trei ziarişti în urma unui interviu acordat cotidianului "Libertatea" de Dinu Ştefan, cunoscut ca Fane Căpăţână, conţinutul interviului determinându-l pe reclamant să se declare ofensat. În paralel, Gheorghe Mocuţa l-a dat în judecată şi pe Fane Capăţână.

La termenul din 18 mai 2000, Fane Căpăţână a anunţat că va aduce probe în legătură cu cele afirmate în interviu, astfel încât un număr considerabil de ziarişti şi-au exprimat dorinţa să asiste la proces. Participarea ziariştilor la proces a fost însă împiedicată de preşedintele completului de judecată, care a interzis accesul publicului şi al presei în sală. În cele din urmă, din motive de procedură, dezvăluirile anunţate de Fane Căpăţână au fost amânate. Până în prezent nu au apărut date noi despre cele două procese.

Inapoi la cuprins

11. ŞTEFAN ROTEA-AFRIM vs. MIHAI BARBU ("MATINAL")

În numărul din 9-10 ianuarie 1999 al cotidianului "Matinal" din Petroşani, sub semnătura C.C., a fost publicat articolul "Fane Măcelaru şi Buta Sandu au dat un tun de 200 milioane lei cu OC-uri. Din cauza unor ordine de compensare falsificate, COMTIM are o pagubă de 200 milioane lei." Articolul avea la bază o notă a Inspectoratului de Poliţie Timiş şi relata despre fapta a doi cetăţeni din Petroşani, Buta Sandu şi Ştefan Rotea-Afrim (cunoscut în zonă şi ca Fane Măcelaru), care au încercat să plaseze două ordine de compensare false la COMTIM SA Timişoara. Prin adresa 220607/9.04.1999, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş a confirmat cotidianului "Matinal" faptul că cei doi fac obiectul dosarului penal 1845/30.12.1998 pentru fals de moneda şi uz de fals. După publicarea articolului, Ştefan Rotea-Afrim l-a dat în judecată pe redactorul-şef Mihai Barbu, sub acuzaţia de calomnie, solicitând daune morale în valoare de 500 de milioane de lei. Ulterior, Judecatoria Petroşani l-a sancţionat pe jurnalistul Mihai Barbu cu o amendă administrativă în valoare de 500 000 de lei. Nemulţumit de hotărârea instanţei din Petroşani, Ştefan Rotea-Afrim a făcut recurs şi a reuşit, cu aprobarea Curţii Supreme de Justiţie, să strămute judecarea cauzei la Tribunalul Arad, care, până la urmă, a păstrat decizia dată de Judecătoria Petroşani.

Inapoi la cuprins

12. MIHAI VIOREL BONEA vs. MIHAI BARBU ("MATINAL")

Omul de afaceri petroşenean Mihai Viorel Bonea, unul dintre foştii apropiaţi ai lui Miron Cozma, a depus o plangere penală împotriva lui Mihai Barbu, redactor şef al ziarului "Matinal", invocând o serie de articole care îl incriminau cu probe jurnalistice de comiterea unor abuzuri. Procesul s-a judecat iniţial la Judecătoria Petroşani, care a dat dreptate jurnalistului. Nemulţumit de soluţia Judecătoriei, Mihai Viorel Bonea a declarat recurs. Dosarul a fost mutat la Tribunalul Judeţean Hunedoara, care l-a condamnat pe redactorul şef al publicaţiei “Matinal” la plata unei amenzi administrative de 500 000 de lei.

Inapoi la cuprins

13. GRIGORE PĂTRUICĂ vs. MIHAI BARBU şi IULIA FĂGAŞ ("MATINAL")

Mihai Barbu şi Iulia Făgaş de la ziarul petroşenean "Matinal" au dezvăluit într-o serie de articole înşelăciunea care a stat la baza jocului piramidal "Bilete de papagal", iniţiat de omul de afaceri local Grigore Pătruică în perioada de glorie a afacerilor gen "Caritas". Bănuit în textele semnate de ziarişti de complicitate la înşelăciune, fiul vitreg al lui Grigore Pătruică, avocatul Sergiu Grigorescu, a cerut la Judecătoria Băileşti pedepsirea autorilor pentru infracţiunea de calomnie şi despăgubiri morale de 100 milioane de lei. Judecătoria Băileşti şi, ulterior, Tribunalul Judeţean Dolj au soluţionat cazul prin achitarea jurnaliştilor.

Inapoi la cuprins

14. GEORGESCU vs. CECILIA SIBIŞAN şi "MATINAL"

Într-un articol publicat în cotidianul "Matinal" din Petroşani, jurnalista Cecilia Sibişan a redat o acuzaţie făcută, în cadrul şedinţei Consiliului Local Vulcan din 30 octombrie 1997, de către un consilier local PRM. Acuzaţia consilierului PRM este: "sâmbătă, 25 octombrie, administratorul pieţei Vulcan, d-na Georgescu, a fost surprinsă luând şpagă." Cecilia Sibişan a fost citată într-un proces penal, iar consilierul local nu a mai recunoscut afirmaţia făcută la adresa administratorului pieţei. Ca urmare, prin Decizia Penală nr.1334/1998, Tribunalul Judeţean Hunedoara – Deva a condamnat-o pe ziarista Cecilia Sibişan, pentru infracţiunea de calomnie, la plata a 350 de lei amendă penală. Totodată, partea responsabilă civilmente, redacţia cotidianului "Matinal" din Petroşani, a fost obligată la plata unor daune morale în valoare de un milion de lei. Decizia Tribunalului a rămas definitivă.

Inapoi la cuprins

15. VALENTIN CODĂU vs. ADRIAN ŞORODOC ("MONITORUL DE BOTOŞANI")

În data de 23 februarie 2000, ziaristul Adrian Şorodoc a publicat în paginile "Monitorului de Botoşani" articolul "Un deţinut bolnav de SIDA s-a tăiat cu o lamă în timpul procesului", din care redăm: "Ieri dimineată, la Tribunalul Botoşani, un deţinut judecat pentru ultraj s-a tăiat cu o lamă de bărbierit pe gât şi pe mâini în timpul procesului. Deţinutul Valentin Codău are 29 de ani şi este recidivist, cunoscut ca având un comportament foarte violent". Valentin Codău a deschis la Judecătoria Botoşani o acţiune penală împotriva jurnalistului Adrian Şorodoc, căruia i-a trimis şi o scrisoare de ameninţare. Cităm din această scrisoare: "Oare nu te gândeşti că s-ar putea să sfârşeşti ca un câine? Cred că eşti prea naiv să-ţi dai seama de riscul pe care-l trăieşti".

Un complet al Judecătoriei Botoşani, condus de magistrat Veronica Zbanţ, l-a condamnat pe Adrian Şorodoc la o amendă penală în valoare de 500.000 de lei, precum şi la plata a 10 milioane de lei reprezentând daune morale. In motivaţia instanţei se arată că articolul, deşi conţinea fapte reale, a lezat onoarea deţinutului prin publicarea sa. Ziaristului i-a fost admis apelul, iar în luna noiembrie 2000 Tribunalul Botoşani a anulat sentinţa Judecătoriei. Curtea Supremă de Justiţie a admis o cerere a lui Valentin Codău şi a trimis dosarul la Judecătoria Dorohoi.

Inapoi la cuprins

16. ADRIAN TOROPA vs. “MONITORUL DE BRAŞOV”

La începutul anului 1999, preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, Adrian Toropa, a acţionat în instanţă întreaga casetă redacţională a "Monitorului de Braşov", de la director până la secretarul de redacţie, cu toate că acesta din urmă nu se ocupa decât de partea de tehnoredactare a ziarului. Adrian Toropa a recurs la instanţă deoarece au fost citate declaraţiile unor foşti directori din societatea Poiana Braşov SA, care îl acuzau de trafic de influenţă. Pentru faptul că au citat aceste declaraţii, ziariştii au fost acuzaţi de calomnie şi s-a cerut ridicarea drepturilor lor civile, confiscarea averilor şi plata a 5 miliarde de lei despăgubiri. În mare masură şi datorită mediatizarii litigiului, Adrian Toropa şi-a retras după un timp plângerea penală.

Inapoi la cuprins

17. VASILE BRAN vs. ALEXANDRU GHIZA (“MONITORUL DE BRAŞOV”)

Deputatul Partidului Democrat, Vasile Bran, l-a dat în judecată pe redactorul şef al publicaţiei "Monitorul de Braşov", Alexandru Ghiza, pentru că, într-o schemă care însoţea articolul "Mafia braşoveană", numele demnitarului apărea legat de numele altor personaje implicate în afaceri dubioase. Există documente (chiar un Rechizitoriu al Parchetului General) conform cărora deputatul Vasile Bran a influenţat unele hotărâri luate în cadrul şedinţelor AGA de la Fabrica de Zahăr Bod. Judecătoria Braşov a dat câştig de cauză redactorului-şef Alexandru Ghiza.

Inapoi la cuprins

18. PETRICĂ HOGEA vs. CAMELIA CSIKI, GEORGETA TERCIU şi CARMINA MAREŞ ("MONITORUL DE BRAŞOV")

Camelia Csiki, Georgeta Terciu şi Carmina Mareş, jurnaliste la "Monitorul de Braşov", au fost date în judecată de Petrică Hogea, una dintre persoanele implicate în privatizarea secţiei Cicoarea a Fabricii din Bod. Cu toate că articolele publicate de cele trei ziariste au provocat arestarea fostului prefect Ioan Opriş, iar organele de cercetare au deschis dosar penal făptaşilor, Petrică Hogea a continuat acţiunea în instanţă. În prezent, procesul se judecă pe rol la Judecătoria Braşov. Avocatul acuzării a prezentat instanţei o adresă a Parchetului General din care rezultă că Petrică Hogea a fost scos de sub urmărire penală.

Inapoi la cuprins

19. LORETTE LUCA vs. GEORGETA TERCIU ("MONITORUL DE BRAŞOV")

Avocatul Lorette Luca, unul dintre apărătorii inculpaţilor trimişi în judecată după scandalul de stradă din lumea interlopă braşoveană, petrecut la sfârşitul lunii septembrie 1999, a depus, în 24 noiembrie 1999, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, o plângere penală împotriva Georgetei Terciu, ziaristă la "Monitorul de Braşov". Iată şi motivul: un articol publicat sub semnătura Georgetei Terciu pe 16 noiembrie 1999, cu relatări din procesul în care avocata pleda, a fost ilustrat cu o fotografie în care apare şi Lorette Luca. În plângerea sa, reclamanta a acuzat că i-a fost încălcat dreptul la imagine şi că a fost încălcat art. 2 si 39 din Legea audiovizualului. Pentru cele două "încălcări", Lorette Luca a cerut redactorului daune morale de 100.000.000 de lei. Precizăm, pentru orice eventualitate, că ziarista nu este autoarea fotografiei şi nu a fost responsabilă de publicarea acesteia; ea raspunde exclusiv de conţinutul articolului, care nu a fost contestat de reclamantă. Legea audiovizualului nu se refera la fotografie. Oricum fotoreporterul cotidianului “Monitorul de Braşov” a avut acordul preşedintelui Judecătoriei pentru a fotografia cadre generale din sala de judecată – cum, de altfel, a şi procedat. Ţinând cont de toate aceste date, Poliţia din Braşov a recomandat Parchetului neînceperea urmăririi penale.

Inapoi la cuprins

20. MIHAI PÂNZARIU vs. CLAUDIU RAUS ("MONITORUL DE IAŞI")

Claudiu Raus, redactor la "Monitorul de Iaşi", a primit la Judecătoria Iaşi o condamnare la plata a 20 de milioane de lei, reprezentând daune morale datorate fostului şef al Direcţiei Generale a Vămilor Mihai Pânzariu, care l-a acuzat de calomnie prin presă. Pe data de 9 mai 1998, cotidianul "Monitorul de Iaşi" a preluat cuvânt cu cuvânt următoarea ştire difuzată de agenţia naţională de ştiri Mediafax :"Parchetul Curţii Supreme de Justiţie a dispus redeschiderea dosarului lui Mihai Panzariu, fostul şef al Direcţiei Generale a Vămilor.(…) Într-un raport din 1996 al Curţii de Conturi era menţionat că sub <<acoperirea>> lui Pânzariu s-au făcut afaceri de contrabandă care au prejudiciat statul român cu miliarde de lei." Pe 11 mai 1998, cotidianul "Monitorul de Iaşi" a reluat, tot ad-literam, dar fără a mai preciza sursa, ştirea Mediafax, şi a publicat un articol-analiză pe tema afacerea "Ţigareta II", semnat de Claudiu Raus, în care numele lui Mihai Pânzariu nu era deloc amintit. În iunie 1999, completul de judecată de la Judecătoria Iaşi, condus de judecătoarea Oana Lefter, a pronunţat împotriva lui Claudiu Raus sentinţa de mai sus. Ambele părţi au declarat recurs, însa după judecarea acestuia condamnarea a rămas neschimbată.

Inapoi la cuprins

21. ŞTEFAN DAMIAN vs. GABRIEL GACHI şi FĂNICĂ DUMITRAŞCU ("MONITORUL DE IAŞI")

Gabriel Gachi şi Fănică Dumitraşcu, ziarişti la "Monitorul de Iaşi", au fost condamnaţi de către Judecătoria Iaşi la plata unei amenzi penale, precum şi la obligaţia de a plăti despăgubiri civile într-un proces de insultă intentat de consilierul municipal Ştefan Damian şi judecat de judecătorul Dragoş Şerbănescu. Insulta consta în faptul că, într-un material în care dădeau note pentru prestaţia edililor ieşeni, cei doi jurnalişti au acordat "nota 0" consilierului Ştefan Damian, întrucât acesta lipsise nemotivat de la o şedinţă a Consiliului Local. Materialul s-a intitulat "Consiliul ruşinii", iar reclamantul a pledat pe asocierea care s-ar fi facut între numele său şi titlul articolului. Decizia Judecătoriei Iaşi a rămas aceeaşi şi după recursul cerut de inculpaţi. Ministrul Justiţiei, Valeriu Stoica, le-a aprobat acestora din urmă o cerere de mutare a judecării litigiului la Curtea Supremă de Justiţie.

Inapoi la cuprins

22. RADU GROAPĂ vs. GEANINA BEŞLEAGĂ şi "MONITORUL DE NEAMŢ"

Jurnalista Geanina Beşleagă a fost dată în judecată sub învinuirea de calomnie (dosar nr.10083/1997 - Judecătoria Piatra Neamţ) de către Radu Groapă, cauza fiind un articol apărut în "Monitorul de Neamţ" din data de 07.11.1997, intitulat "Patronul Groapă şi-a bătut vecinul".

Judecătoria, prin sentinţa penală nr. 562/8.04.1998, a hotarât condamnarea ziaristei la plata amenzii penale în valoare de 150.000 de lei pentru săvârşirea infracţiunii de calomnie prevazută de art. 206 Cod Penal.

Instanţa a admis în parte şi acţiunea civilă formulată de Radu Groapă şi a obligat inculpata împreună cu partea responsabilă civilmente, "Monitorul de Neamţ", să plătească 500.000 de lei daune morale. De asemenea, Geanina Beşleagă a fost obligată să plătească suma de 50.000 de lei lei cheltuieli judiciare în folosul statului. În timpul recursului, patronul Radu Groapă a renunţat la proces.

Inapoi la cuprins

23. DORIN PRIŞCĂ vs. ION GÎRNOD ("MONITORUL DE SIBIU")

În data de 7 septembrie 1999, omul de afaceri Dorin Prişcă a facut la Judecătoria Mediaş o plângere penală împotriva jurnalistului Ion Gîrnod de la "Monitorul de Sibiu", pe care l-a acuzat de calomnie de presă. Dorin Prişcă a cerut instanţei condamnarea penală a ziaristului şi obligarea acestuia la plata unor daune morale în cuantum de 100.000.000 de lei. Articolul incriminat poartă titlul "Panmed S.A. se luptă să recupereze datorii de jumătate de miliard", a fost publicat în "Monitorul de Sibiu" din 30 iulie 1999 şi face referiri la afacerile locale cu grâu.

În plângerea penală depusă la Judecătoria Mediaş, Dorin Prişcă afirmă: "Chiar dacă Constituţia României reglementează dreptul la libera exprimare, tot ea arată că acest drept este limitat, astfel încât <<libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.>> Respectarea legilor ţării, aşa cum sunt ele, uneori cu deficienţe şi omisiuni, asigură o anumită armonie socială şi reprezintă un fond social, pe care se poate exercita libertatea."

Pe 22 decembrie 1999, instanţa a soluţionat plângerea prin condamnarea jurnalistului Ion Gîrnod la plata unei amenzi penale în sumă de 5 milioane de lei, la care s-au adăugat alte 30 de milioane de lei drept daune morale.

Inapoi la cuprins

24. CONSTANTIN ŞERBĂNICĂ vs. VALENTIN GHEORGHIŢĂ ("MONITORUL DE VRANCEA") şi S.C. NORD EST S.A.

În data de 29.03.1997, ziaristul Valentin Gheorghiţă a semnat în prima pagină a "Monitorului de Vrancea" articolul "Destituirea colonelului Şerbănică", în urma căruia colonelul Constantin Şerbănică s-a adresat Judecătoriei Focşani pentru a-i cere autorului articolului să răspundă penal. Jurnalistul Valentin Gheorghiţă a fost acuzat de calomnie, iar de la I.J.P. s-a transmis o adresă prin care se arăta că partea vătămată, recte colonelul Constantin Şerbănică, a fost de fapt trecută la o altă categorie de salarizare.

Instanţa s-a pronunţat prin Sentinţa Penala nr. 1052/4.05.1999, achitându-l pe ziaristul Valentin Gheorghiţă în baza prevederilor art. 10 lit.d din Codul de Procedură Penală, dar a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, S.C. NORD EST S.A. Iaşi, la plata a 15.000.000 de lei despăgubiri civile datorate parţii vătămate şi la plata a 600.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare. De asemenea, Valentin Gheorghiţă a fost obligat să platească 200.000 de lei cheltuieli judiciare în folosul statului. După recursul ziaristului, Judecătoria a mărit cuantumul despăgubirilor civile la 25 de milioane de lei. Valentin Gheorghiţă a înaintat procurorului general o cerere pentru a obţine recursul în anulare, însă cererea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Inapoi la cuprins

25. TOMA TRIFON NICOLAE

Toma Trifon Nicolae, fost director al ziarului "Drapelul" din Lugoj, a fost ţinta unor atacuri în justiţie provocate de activitatea sa de jurnalist de investigaţie. Pe parcursul a 8 ani, împotriva sa au fost declanşate peste 40 de acţiuni juridice. În plus, la Judecătoria Lugoj, Toma Trifon Nicolae a primit două condamnări penale făra a putea să-şi exercite dreptul la apărare. În urma unuia dintre aceste două procese, Toma Trifon Nicolae a fost condamnat la doi ani închisoare şi arestat pe o perioadă de două luni. Sentinţa în baza căreia s-a produs aresterea a fost casată la Curtea de Apel Timişoara, dovedindu-se astfel injusteţea ei. Este interesant de subliniat faptul că, abia la opt luni de la pronunţarea deciziei Curţii de Apel Timişoara, Judecătoria Lugoj a respins o cerere prin care ziaristul solicita, imediat dupa arestare, întreruperea executării pedepsei de 2 ani de închisoare. Jurnalistul Toma Trifon Nicolae a avut până acum, în urma proceselor intentate, 120 de înfăţişări, însă niciuna dintre acţiunile iniţiate la nivelul instanţelor din Lugoj nu a rezistat în faţa instanţelor superioare. În prezent, Toma Trifon Nicolae este achitat în toate acţiunile penale care i-au fost intentate.

Inapoi la cuprins

26. MARIANA ROŞCA şi ELENA POP BLAGA vs. MARIANA GAVRILĂ (“ZIUA DE ARDEAL”)

Într-un articol din “Ziua” din 17 mai 1998, intitulat "Două judecătoare din Oradea sunt acuzate că prelungesc termenele de judecată şi pretind bani pentru operativitate", jurnalista Mariana Gavrilă, angajată a publicaţiei “Ziua de Ardeal”, semnala existenţa unor reclamaţii depuse la Ministerul Justiţiei. În aceste reclamaţii, două magistrate de la Tribunalul Bihor, Mariana Roşca şi Elena Pop Blaga, erau acuzate de prelungirea nejustificată a pronunţării unor hotărâri judecătoreşti. În plus, autorul uneia dintre sesizări susţinea că pentru judecarea rapidă a cauzelor sale cele două judecătoare i-au cerut mită 20 000 DM. Deşi ziarista nu a făcut decât să informeze cititorii despre conţinutul acestor reclamaţii, ea a fost dată în judecată şi, în cele din urmă, pedepsită. În data de 17 septembrie 1999, un complet de la Judecătoria Sibiu, condus de magistratul Cecilia Morariu, a condamnat-o pe Mariana Gavrilă la plata a cinci milioane de lei amendă penală. Cele două magistrate l-au dat în judecată şi pe unul dintre autorii memoriilor adresate Ministerului Justiţiei, însă Judecătoria Turnu Severin a hotărât în favoarea acestuia din urmă.

După condamnare, Mariana Gavrilă a făcut o cerere de recurs în anulare care se află şi în prezent la Parchetul General, neaprobată.

Inapoi la cuprins

27. CORNEL TUŞELEA vs. FLORIN CHIMA ("ZIUA DE CLUJ")

În aprilie 1998, ziaristul Florin Chima a publicat, în baza declaraţiilor depuse de câţiva cetăţeni la redacţia publicaţiei "Ziua de Cluj", două articole în care erau relatate nemulţumirile pe care respectivii cetăţeni le aveau în legătură cu conduita maiorului Cornel Tuşelea. Apariţia celor două articole l-a determinat pe maiorul Cornel Tuşelea să îl acuze pe ziarist de insultă şi calomnie, la Judecătoria Cluj-Napoca (dosar penal nr. 5562/1999). Pentru că maiorul Cornel Tuşelea nu a semnat plângerea prealabilă depusă în instanţă, cauza nu s-a mai judecat, asteptându-se în prezent ca partea reclamantă să înainteze recurs.

Inapoi la cuprins

28. BENONE PUŞCĂ vs. SILVIU VASILACHE şi "ZIUA DE GALAŢI-BRĂILA"

În luna august a anului 1998, jurnalistul Silviu Vasilache a publicat în cotidianul "Ziua de Galaţi-Brăila" un articol în care îl incrimina pe Benone Puşcă de faptul că ocupa postul de rector al Universităţii DANUBIUS din Galaţi fără să aibă titlul universitar de conferenţiar, recunoscut de Ministerul Învăţământului. De asemenea, ziaristul a afirmat, în acelaşi articol, că Benone Puşcă a obţinut autorizarea de funcţionare a Facultăţii de Drept prin metode "ilegale". Silviu Vasilache a mai trecut pe hârtie faptul că, în virtutea certificatului FD nr. 13656/10.04.1997, revoluţionarul Benone Puşcă obţinea scutirea de impozit atât pe salariul din Galaţi, cât şi pe cel de la Şcoala de perfecţionare a funcţionarilor din Administraţia publică locală din Bucureşti, unde îşi avea cartea de muncă.

Jurnalistul Silviu Vasilache a fost chemat să răspundă penal pentru articolul scris, alături de trei foşti colegi ai lui Benone Puşcă, care au făcut la adresa rectorului Universităţii DANUBIUS afirmaţii asemănătoare. Precizăm că implicarea jurnalistului în acest proces, sub acuzaţia de calomnie (dosarul 10757/1998 al Judecătoriei Galaţi), s-a făcut, în ciuda clauzei de tardivitate prevazută în Codul Penal, abia după 9 luni de la apariţia articolului incriminat.

În data de 15.11.1999, Judecătoria Galaţi, prin magistrat Cristina Postelnicu, a dat Sentinţa penală nr. 2689, prin care jurnalistul Silviu Vasilache a fost condamnat la plata unei amenzi penale de 2 500 000 de lei pentru infracţiunea de calomnie. De asemenea, instanţa de judecată l-a obligat pe ziaristul Silviu Vasilache la plata, în solidar cu partea responsabilă civilmente – publicaţia "Ziua de Galaţi-Brăila", a 1 500 000 de lei cu titlul de despăgubiri morale. La acestea, s-au adăugat 140 000 de lei – cheltuieli de judecată.

La această dată, procesul se judecă la Tribunalul Galaţi, ca urmare a recursului declarat de ziarist. Procurorul care se ocupă de caz cere înăsprirea pedepsei, de la 2 500 000 de lei la 10 000 000 de lei amendă penală.

Inapoi la cuprins

II. ALTFEL DE AGRESIUNI

29. VALENTIN DRĂGAN (“CUGET LIBER”) şi ION CÎRLIG

În Constanţa, pe 12 mai 2000, un ziarist aflat pe teren a fost bătut de poliţişti şi internat în spital cu piciorul rupt. La Hanul Piraţilor din Mamaia, proaspătul general Ion Cîrlig, şeful Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa îşi sărbătorea, alături de colegi în civil şi şefi de servicii din Poliţie, recenta înaintare în grad. Fotoreporterul unui ziar local (“Cuget liber” - Poligraf) a fost trimis să facă poze care urmau a fi publicate a doua zi. El a fost legitimat de poliţişti care nu se aflau în exerciţiul funcţiunii şi nu purtau uniformă, legitimaţia respectivă a fost oprită, iar aparatul de fotografiat - confiscat (faptă ce poate fi încadrată penal ca tâlhărie, atâta vreme cât confiscatorii nu aveau calitate oficială şi nu s-a întocmit proces verbal).

Reporteri ai cotidianului, însoţiţi şi de redactorul şef, Dorin Epure, au sosit ulterior la Hanul Piraţilor pentru a încerca recuperarea aparatului de fotografiat. În vreme ce redactorul şef discuta cu generalul Ion Cîrlig (generalul asculta argumentele, iar un subordonat al său se adresa ireverenţios redactorului şef Dorin Epure, "înghesuindu-l cu burta", după cum a declarat chiar acesta din urmă), unul dintre reporteri, Valentin Drăgan, a încercat să facă poze cu un alt aparat de fotografiat. În acel moment, potrivit ziariştilor şi şoferilor aflaţi de faţă, patru poliţişti în civil, printre care şi purtătorul de cuvânt, maior Marian Saragea, s-au năpustit asupra lui Valentin Drăgan, au distrus aparatul de fotografiat şi i-au rupt piciorul reporterului. Penal, fapta ar putea fi încadrata ca vătămare corporală sau vătămare corporală gravă, în funcţie de numărul zilelor de îngrijire medicală.

La izbucnirea scandalului, redactorul şef Dorin Epure s-a îndreptat într-acolo, părăsind discuţia cu generalul Cîrlig. Acesta din urmă, care după spusele ziariştilor de la “Cuget liber” nu avea cum să nu vadă scena, nu a intervenit.

Cu piciorul rupt, Valentin Drăgan a fost transportat la Spitalul Judeţean, unde a fost constatată fractura de peroneu şi a avut loc o intervenţie chirurgicală complicată care l-a imobilizat la pat mai multe săptămâni.

A doua zi, presa fusese invitată la popotă, unde generalul urma să dea de băut în cinstea avansării în grad. Ziariştii constănţeni au protestat în faţa Poliţiei şi apoi în faţa Prefecturii. După-amiază, la conferinţa de presă pe care ministrul Justiţiei Valeriu Stoica (aflat într-un turneu electoral) a susţinut-o la Năvodari, ziariştii i-au solicitat intervenţia în acest caz extrem de grav. Ministrul a promis că va interveni pentru ca o comisie de anchetă din capitală să fie trimisă, deci cercetările să nu fie lăsate în seama procurorilor constănţeni.

Generalul Cîrlig a declarat că regretă evenimentul respectiv, dar că nu a văzut nimic şi nu ştie ce s-a întâmplat. A accentuat asupra faptului că era o petrecere privată şi că nu li s-a cerut permisiunea de a face poze. Nici purtătorul de cuvânt, Marian Saragea, indicat de Valentin Drăgan ca fiind "cel care a dat lovitura de graţie", nu stie nimic pentru că nu era acolo, ci tocmai îi raporta şefului. Mai mult, la doar câteva zile, poliţiştii constănţeni au spus într-o conferinţă de presă că ziaristul a plecat pe picioare de la local, dar, terenul fiind denivelat, probabil a călcat strâmb.

Ziaristul a depus o plângere penală, pe care ulterior a retras-o. Pe lângă alte organizaţii, Reţeaua de Protecţie a Jurnaliştilor a oferit asistenţă juridică şi un loc de muncă alternativ în situaţia în care acest lucru ar fi devenit necesar. Nu cunoaştem, dar bănuim mijloacele de presiune utilizate de poliţişti pentru a determina retragerea plângerii penale de către ziarist.

Inapoi la cuprins

30. RADU SÂRBU şi CRISTIAN TUDOR POPESCU (“ADEVĂRUL”)

Cu ocazia unei conferinţe de presă organizate de către PNŢCD în luna octombrie 2000, vicepreşedintele Radu Sârbu a ameninţat că va cere Consiliului Naţional al Audiovizualului interzicerea apariţiei pe vreun post de televiziune a lui Cristian Tudor Popescu, pe perioada campaniei electorale. Radu Sârbu a precizat şi motivul: într-o emisiune cu caracter politic transmisă pe postul naţional de televiziune România 1, Cristian Tudor Popescu l-ar fi întrebat pe preşedintele FPS dacă, în cazul în care după alegerile parlamentare îşi va pierde imunitatea, este pregătit să meargă la închisoare.

Inapoi la cuprins

31. “COTIDIANUL”, TIPOREX şi DIRECŢIA GENERALĂ A VĂMILOR

În februarie 2000, invocând constatările unui control al Gărzii Financiare, Direcţia Generală a Vămilor încearcă să confişte două maşini de tipărit offset aparţinând SC TIPOREX SA. Acuza adusă societăţii este că a încercat să vândă ilegal cele două mijloace fixe. Pentru câteva zile, apariţia publicaţiei "Cotidianul" este pusă în pericol.

"Cotidianul" din data de 29.02.2000, în articolul "Povestea celui mai grav abuz al autorităţilor la adresa libertăţii presei/ Cu pumnul în gură", precizează:

"Schimbarea strategiei financiare a firmei (SC TIPOREX CO. SA – n.n.) face ca în 1998 să se ia decizia de vânzare a utilajelor importate, încheindu-se în acest sens şi o factură fiscală de vânzare-cumpărare. În conformitate cu Legea 31/1990, precum şi cu Legea contabilităţii, orice societate comercială ce doreşte vânzarea unui bun sau a unor bunuri ce intră în alcătuirea capitalului social, conducându-se prin aceasta la diminuarea acestui capital, trebuie să îndeplinească o serie de proceduri legale foarte stricte. Astfel, decizia se poate lua doar în cadrul Consiliului de Administraţie, decizie ce se publică apoi în Monitorul Oficial, fiind trimisă spre înştiinţare Camerei de Comerţ şi Industrie şi Registrului Comerţului, ce urmează să facă modificările necesare. În cazul concret al societăţii noastre, decizia de vânzare a bunurilor respective şi, prin aceasta, de diminuare a capitalului social nu a fost dusă până la capăt, Consiliul de Administraţie decizând că actul respectiv nu trebuie pus în îndeplinire şi trecând imediat la stornarea facturii respective. Odată cu această decizie, nefiind îndeplinite procedurile stricte cerute de lege, factura de vânzare-cumpărare a devenit nulă, capitalul social nefiind în nici un fel diminuat.

Pe 23 septembrie 1998, Garda Financiară efectuează un control de rutină la SC TIPOREX SA şi constată, în mod aberant şi total lipsit de legalitate, că cele două mijloace fixe ar fi fost scoase din capitalul social prin actul de vânzare-cumpărare, anulat însa, comunicând Direcţiei Generale a Vămilor, prin adresa nr. 153891/1998, că SC TIPOREX SA ar fi încălcat legislaţia în vigoare. Această constatare aberantă are la bază un act devenit nul atât prin decizia conducerii societăţii, cât şi prin litera legii deoarece procedurile legale obligatorii nu au fost continuate. În consecinţă, procesul-verbal de constatare încheiat de Garda Financiară şi comunicat Direcţiei Generale a Vămilor este un act lipsit de orice valoare juridică sau probatorie.

Netinând cont de aceste aspecte legale, Direcţia Generală a Vămilor întocmeşte un proces-verbal de constatare a contravenţiei prin care dispune ca societatea să fie amendată cu suma de 1.000.000 de lei, iar cele două mijloace fixe să fie confiscate. Procesele-verbale de confiscare a modulelor tipografice au fost încheiate în data de 13 ianuarie la ora 20.00, ora la care nici unul dintre reprezentanţii societăţii nu se mai găsea în cadrul firmei. Date fiind aceste condiţii, decizia Direcţiei Generale a Vămilor nu este comunicată conducătorilor societăţii, aşa cum prevede legea, aceştia neputând să atace în termenul legal de 15 zile, de la data încheierii procesului-verbal decizia Direcţiei Generale a Vămilor. Date fiind aceste motive, societatea noastră formulează o cerere la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin care solicită admiterea excepţiei de tardivitate, invocând, conform legilor în vigoare, faptul că nu a luat cunoştinţă de decizia respectivă în termenul legal, neputând în consecinţă să o atace pe cale judecătorească. Solicitarea este respinsă de către Judecătorie, ca şi recursul introdus ulterior la Tribunalul Bucureşti. Şirul aberaţiilor şi mai ales ilegalităţile nu se opresc aici deoarece instanţa, prin decizia civilă nr. 13353/9.09.1999, admite, pe de o parte, cererea de constatare a tardivităţii, însă constată în acelaşi timp că acţiunea a fost introdusă după termenul legal şi, în consecinţă, o respinge.

Lipsa de coerenţă a instanţei de fond, care prin aceeaşi decizie admite şi respinge totodată o anumită solicitare, nu este luată în seamă nici de către judecătorii Tribunalului Bucureşti, în momentul judecării recursului, ce procedează prin decizia civilă nr. 35 din 9.02.2000 la respingerea recursului ca inadmisibil."

Pe 28 februarie 2000, Direcţia Generală a Vămilor dăduse publicităţii un comunicat din care prezentăm urmatoarele fragmente:

"Cu adresa nr. 153891/23.09.1998, Garda Financiară a comunicat Direcţiei Generale a Vămilor că, urmare a unor verificări operative desfăşurate la SC TIPOREX CO. SA, (…) s-a constatat că două mijloace fixe (maşini de tipărit tip offset) importate în scutire de taxe vamale (conform prevederii nr. 57/1993), reprezentând aport la capitalul social, au fost comercializate cu facturile fiscale nr. 6402001 si 6402002 din 31.08.1998, fară a se anunţa organele vamale despre schimbarea destinaţiei bunurilor şi plata obligaţiilor fiscale aferente.

Potrivit art. 386, lit. h din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României, aprobat prin HG nr. 626/1997, aceste fapte reprezintă contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 700.000-1.000.000 lei, iar bunurile se confiscă.

Trebuie menţionat că, potrivit art. 185, alin. 2 din Legea 141/1997 privind Codul Vamal al României, în cazul în care contravenţiile vamale sunt constatate de către alte organe cu atribuţii de control, acestea au obligaţia de a prezenta de îndată actele constatatoare la autoritatea vamală. În sensul respectării obligaţiilor ce revin autorităţii vamale conform sesizării de mai sus, Direcţia Generală a Vămilor, prin organe specializate de control, a verificat sesizarea Gărzii Financiare referitoare la SC TIPOREX CO. SA şi, ca urmare, a întocmit acte de control, precum şi proces-verbal de contravenţie prin care societatea a fost sanctionată cu amendă de 1.000.000 lei şi s-a dispus confiscarea bunurilor care au stat la baza săvârşirii contravenţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 13353/09.09.1999 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti s-a respins plângerea formulată de petenta SC TIPOREX CO. SA (…) împotriva procesului-verbal încheiat de Direcţia Generală a Vămilor-BSCV la data de 19.01.1999 ca fiind tardiv formulată.

Prin decizia civilă nr. 35/09.02.2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, în dosarul 8761/1999 se respinge recursul formulat de SC TIPOREX CO. SA. Ca urmare a acestui fapt, organele abilitate de Direcţia Generală a Vămilor urmează să evalueze şi să valorifice bunurile confiscate ca bunuri intrate definitiv în proprietatea statului. Ca primă masură în vederea valorificării respectivelor bunuri s-a procedat la indisponibilizarea acestora, prin sigilarea lor.(…)

Serviciul Relaţii Externe si Imagine Publică al DGV"

Inapoi la cuprins

32. MIRCEA DINESCU şi SUPORTERII PARTIDULUI ROMÂNIA MARE

Nici măcar poeţii nu au avut parte doar de boemă. În luna noiembrie 2000, la Piatra Neamţ, poetul Mircea Dinescu, directorul revistei "Plai cu Boi", a fost bruscat şi înjurat de un grup format din aproximativ 15 indivizi la ieşirea din sediul unui post local de televiziune care l-a invitat să participe la un talk-show. Iată declaraţia lui Mircea Dinescu: "la ieşire, am fost întampinat de o ceată de isterici, foarte agresivi, din Partidul România Mare. Au început să mă bruscheze, mi-au rupt hainele. Uite, tocmai vorbisem, pe post, de securiştii lui Vadim, iar securiştii aceştia se aflau la uşa postului de televiziune, confirmând ceea ce afirmasem în direct. Înjurau oribil, n-am auzit asemenea înjurături de când mama m-a făcut. Norocul meu a fost că am fost tras înapoi de oamenii de pază ai postului de televiziune. A venit şi primarul din Piatra Neamţ, care mi-a acordat protecţie. De la primar am aflat că istericii erau conduşi de Dumitru Badea, senator PRM de Neamţ care mai e şi membru în Comisia Juridică şi de Disciplină a Senatului României. Halal membru! De Badea ăsta am mai aflat, tot de la oamenii locului, că a fost colonel de Securitate. Exact ce spuneam."

Inapoi la cuprins

33. LORENA BOROŞ şi DORINA TĂTĂRAN - "GAZETA DE NORD – VEST”

La sfârşitul lunii septembrie 1999, Lorena Boroş şi Dorina Tătăran, jurnaliste la ziarul "Gazeta de NORD – VEST”, au fost agresate şi tâlhărite, în timp ce făceau o anchetă, de către angajaţii SC IMI SA Baia Mare, societate asupra căreia exista suspiciunea că ar fi câştigat o licitaţie în mod dubios. Potrivit celor două jurnaliste, Poliţia, venită la faţa locului cu mare întârziere, a dat crezare versiunii angajaţilor IMI SA Baia Mare, care au susţinut că ziarista Lorena Boroş ar fi agresat fizic 12 muncitori.

Inapoi la cuprins

34. MARIAN TUDOR - "JURNALUL DE CONSTANŢA"

În luna septembrie 1999, Marian Tudor, şef al Secţiei de Anchete speciale din cadrul publicaţiei "Jurnalul de Constanţa" (care între timp şi-a suspendat apariţia), a fost atacat de doi indivizi necunoscuţi şi aruncat din trenul rapid 636 Constanţa – Bucureşti. Ziaristul mergea către o tipografie din Bucureşti, unde urma să predea printurile pentru tipărirea noului numar al ziarului. Deşi Marian Tudor avea asupra sa şi alte valori, agresorii nu i-au furat decât plicul ce conţinea printurile. Ziaristul a legat agresiunea de dezvăluirile ce urmau a fi publicate în "Jurnalul de Constanţa".

Inapoi la cuprins

35. MINISTERUL DE INTERNE şi CODUL PENAL

În octombrie 1999, Ministerul de Interne, a anunţat, printr-unul dintre consilieri, ca intenţionează să propună Parlamentului "un regim sancţionar mai aspru" împotriva ziariştilor, odată cu adoptarea proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Codului Penal. În contradicţie cu punctul 9 al Rezoluţiei 1123 adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliul Europei în aprilie 1997, care stipulează că "Anumite dispoziţii ale Codului Penal în vigoare sunt inacceptabile şi afectează în mod grav exercitarea unor drepturi fundamentale, în special articolele 205, 206, 238 şi 239 referitoare la insultă şi calomnie, care interferează cu libertatea presei", propunerile Ministerului de Interne se refereau la:

• pedepsirea calomniei prin presă cu închisoare de la 1 la 7 ani, ca urmare a "creşterii frecvenţei infracţiunilor de calomnie săvârşite prin mass-media (în special prin presă)". În prezent calomnia se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la trei ani sau cu amendă, indiferent de modalitatea în care se realizează;
• pedepsirea calomniei cu închisoare de la 6 luni la 5 ani;
• pedepsirea insultei cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. Pedeapsa actuală este închisoare de la o lună la doi ani sau amendă;
• confiscarea mijloacelor de informare în masă prin care sunt comise "delictele de presă".

Inapoi la cuprins

36. PRO TV – BUZĂU

Un operator al PRO TV – Buzău a fost agresat, în data de 5 august 2000, în timp ce filma la locul unui accident făcut de fiica deputatului PNŢCD Pavelescu pe raza comunei Greceanca. Agresorul este chiar unul dintre cei care o însoţeau pe autoarea accidentului. Poliţiştii din Greceanca care erau de faţă au avut o atitudine bizară, considerând că nu este necesar să intervină.

Inapoi la cuprins

37. DAN PAVEL şi POLIŢIŞTII DE LA SECŢIA 20

Doi poliţişti l-au agresat verbal, pe 7 august 2000, pe analistul politic Dan Pavel pentru motivul că citea un ziar în timp ce îşi exercita drepturile şi îndatoririle de simplu pieton. Injurăturile au continuat cu transportarea editorialistului la Secţia 20 Poliţie. Aici a avut loc o interesantă audiere a "făptaşului", printre metodele folosite numărându-se înjurătura şi îmbrânceala. Dan Pavel ne-a declarat că plutonierul Simion de la Secţia 20 Poliţie l-ar fi abordat cu expresia "Dacă nu era democraţia asta nenorocită, te călcam în picioare!".

Inapoi la cuprins

38. PROTESTUL “ZIUA DE ARDEAL” şi ASOCIAŢIA EDITORILOR DE PRESĂ DIN CLUJ

La mijlocul lunii iulie 2000, un poliţist a fost acuzat că a încercat să întârzie maşina care transporta printurile ziarului "Ziua de Ardeal" către tipografie. Redacţia “Ziua de Ardeal” şi Asociaţia Editorilor de Presă din Cluj au publicat următorul protest:

"PROTEST împotriva tentativelor de intimidare a presei din partea unor lucrători din Ministerul de Interne

Asociaţia Editorilor de Presă din Cluj, reprezentând ziarele Transilvania Jurnal, Monitorul de Cluj şi Ziua de Ardeal, protestează împotriva tentativelor de intimidare a presei la care recurg unii lucrători ai Ministerului de Interne. Asociaţia consideră că plutonierul Avram Ardelean, din cadrul Biroului Poliţiei Rutiere Cluj, a executat joi seara un ordin dat de la Bucureşti care avea ca scop împiedicarea tipăririi şi apariţiei ziarului Ziua de Ardeal în data de vineri, 14 iulie 2000. În speranţa clarificării situaţiei, aşteptăm un răspuns oficial din partea conducerii IPJ Cluj cu privire la acest incident.

Maşina ziarului Ziua de Ardeal, care transporta printurile cu paginile ziarului în tipografie, a fost oprită joi, la ora 18.50, la intersecţia străzii Iuliu Maniu cu Piaţa Avram Iancu, de plutonierul Avram Ardelean din cadrul Biroului Poliţiei Rutiere Cluj. La solicitarea poliţistului, şoferul nostru, Aurel Mureşan, i-a înmânat toate actele maşinii şi actul de identitate. După ce a verificat actele timp de câteva minute, poliţistul i-a cerut să deschidă capota pentru a verifica seria motorului şi pe cea a caroseriei, precum şi portbagajul, cerinţă îndeplinită dealtfel de şofer.

Din cauză că poliţistul a căutat câteva minute seria motorului fără a o găsi, şoferul s-a legitimat şi l-a rugat să-l lase să plece cu ziarul în tipografie, în caz contrar existând riscul ca ziarul să nu mai poată apărea pe piaţă a doua zi. Precizăm ca timpul limită în care ziarul nostru trebuie să intre în tipografie este ora 19.00. Şoferul i-a lasat actele şi l-a asigurat că se întoarce în 10-15 minute pentru a supune maşina tuturor verificărilor. Plutonierul i-a răspuns pe un ton vizibil iritat "rămâi aici cât vreau eu, că nu faceţi voi legile", moment în care şoferul a închis capota, i-a spus că pleacă în tipografie şi că se întoarce în 10 minute. La întoarcere, plutonierul nu mai era în zona respectivă, astfel că şoferul s-a deplasat la sediul Poliţiei Rutiere, însă nici plutonierul Ardelean, nici şeful de tură, locotenentul Nemeş nu erau la birouri. La ora 20.45,după ce şi-au făcut apariţia cei doi, au fost desemnaţi patru subofiteri să verifice seriile.

Din verificările acestora a reieşit clar lipsa cunoştinţelor elementare privind piesele esenţiale ale unui autoturism BMW, poliţiştii negăsind pe parcursul câtorva minute seria. În cele din urmă, observând ca aceştia nu se descurcă, şoferul nostru le-a arătat seria caroseriei, care evident, corespundea cu cea din acte. De asemenea, el a prezentat documentele doveditoare prin care seria motorului a fost schimbată, ca urmare a schimbării motorului. Plutonierul i-a întocmit şoferului un proces-verbal de contravenţie în care a semnalat că nu corespunde culoarea maşinii cu cea din acte şi că s-a sustras de la citirea seriilor, fapt la care şoferul a protestat, pe buna dreptate. El a obiectat în procesul-verbal de contravenţie că nu s-a sustras de la citirea caroseriei, ci a amânat câteva minute acest lucru din cauză că ziarul nu ar mai fi ieşit a doua zi pe piaţă.

Surse din interiorul IGP, care vor să-şi păstreze anonimatul, ne-au declarat că plutonierul Ardelean a executat un ordin venit de la Brigada Poliţiei Rutiere din IGP Bucureşti, ordin care însă nu a fost prelucrat în şedinţa de dimineaţă. Aşadar, ordinul a venit direct pe adresa plutonierului, având la bază informaţia că maşina este furată şi circulă cu numere de înmatriculare false.

Precizăm că plutonierul este nepotul colonelului (r) Gavril Neciu (protagonistul mai multor anchete apărute în ziarul nostru), fostul şef al UM 0215 Cluj.

Aurelian Grama

redactor-şef ZIUA de Ardeal

Cluj-Napoca

14 iulie 2000

Protestul Asociaţiei Editorilor de Presă din Cluj

Asociaţia Editorilor de Presă din Cluj protestează pe această cale împotriva atitudinii plutonierului Avram Ardelean. Din materialul pus la dispoziţie de redacţia cotidianului Ziua de Ardeal, reiese foarte clar abuzul sus-numitului plutonier faţă de şoferul Aurel Mureşan care avea o misiune de îndeplinit, precum şi intenţia plutonierului de a submina apariţia la timp a ziarului. Reamintim faptul că pentru a fi poliţişti, miliţienii trebuie să se dezbare de vechile obiceiuri de pe vremuri, în care aveau impresia că legile le face altcineva decât legislativul.

Acest "nu faceţi voi legile" se aplică atât miliţienilor care vor să devină poliţişti, cât şi jurnaliştilor. Atâta timp cât nu există respectul reciproc faţă de munca fiecăruia, nici apelul la lege nu poate fi invocat. De aceea, cerem organelor în drept abilitate să se autosesizeze cu privire la fapta savârşită de plutonierul Avram Ardelean şi să ia măsuri în consecinţă.

Victor Lungu

Preşedintele Asociaţiei Editorilor de Presă Cluj”

Inapoi la cuprins

39. ADRIAN IONESCU de la TELEVIZIUNEA EUROPA NOVA şi IJP TIMIŞ

4 august 2000: cameramanul Adrian Ionescu de la Televiziunea Europa Nova, din Timişoara, a fost "săltat" de poliţie pentru că a încercat să filmeze o acţiune a IPJ Timiş îndreptată împotriva unor comercianţi care vindeau ilegal mărfuri, pe stradă. Cameramanul a fost transportat la Secţia 2 Poliţie din Timişoara şi nu a fost eliberat decât la intervenţia şefului IJP Timiş.

Inapoi la cuprins

40. DANIEL TOMONI – “TRANSILVANIA JURNAL”

Un caz deosebit este cel al ziaristului Daniel Tomoni de la "Transilvania Jurnal". În luna iulie 2000, "Transilvania Jurnal" a publicat informaţii despre câţiva colonei de la UM 01463 care şi-au ridicat un garaj folosind ca forţă de muncă soldaţi, despre un general care şi-a construit o vilă în Sălaj cu aceleaşi mijloace, precum şi despre comandantul Armatei a IV-a Transilvania, care, susţinea publicaţia, ar fi vânat căprioare dintr-un elicopter militar. Consecinţa acestor dezvăluiri este următoarea: Daniel Tomoni, care tocmai îşi satisfăcea stagiul militar la UM 01463 Floreşti, garnizoana Cluj, a fost supus unui regim militar special, printre sancţiunile primite numărându-se chiar şi cinci zile de arest.

Inapoi la cuprins

41. MARCEL BOT ("ZIUA DE ARDEAL") şi DANIEL MARIAN ("TRANSILVANIA JURNAL") vs. POLIŢIŞTI DIN DEVA

În noaptea de 30 august 2000, jurnaliştii Marcel Bot şi Daniel Marian de la "Ziua de Ardeal", respectiv "Transilvania Jurnal", au anunţat poliţia că au fost atacaţi în plină stradă de un grup de patru hoţi. Plutonierul Precup şi sergentul major Ghiţă, cei doi poliţişti care au sosit imediat la faţa locului, nu au cerut date în legatură cu evenimentul produs, ci au deviat dialogul cu jurnaliştii către câteva informaţii publicate de presa centrală şi cea locală cu ceva vreme în urmă. Mai precis, este vorba despre un scandal provocat de câţiva poliţişti din Deva, care au dansat în compania unor prostituate pe mesele localului "Izvorul Decebal". Daniel Marian susţine că unul dintre protagoniştii acestui scandal este chiar plutonierul Precup, fapt ce ar putea oferi o explicaţie asupra comportamentului celor doi poliţişti. Tot Daniel Marian spune că poliţiştii ar fi apelat chiar la ameninţări de genul "Lasă că vedeţi voi la secţie cum e cu poliţiştii şi curvele de la <<Decebal>>."

Inapoi la cuprins

42. CONSTANTIN SIMIRAD şi "ZIUA DE IAŞI"

In urma câtorva articole critice adresate primarului Iaşiului, Constantin Simirad, publicate de cotidianul "Ziua de Iaşi" acum câţiva ani, jurnaliştilor de la această publicaţie le-a fost interzis pentru o perioadă nedeterminată accesul în clădirea municipalităţii. În câteva rânduri, s-a cerut chiar intervenţia gardienilor publici pentru a bloca accesul ziariştilor în clădirea instituţiei. Printre altele, ziarista Marcela Donciu a fost împiedicată să ia parte la şedinţele Consiliului Local, prezenţa sa fiind acceptată doar la intervenţia câtorva membri ai Consiliului.

Situaţia a fost prelungită şi după recentele alegeri locale, când Constantin Simirad a fost reales în funcţia de primar. În data de 19 iunie 2000, fotoreporterul Aristotel Furtună a fost dat afară din Primărie, la iniţiativa purtătorului de cuvânt al instituţiei, Andrei Trofor, şi cu ajutorul gardienilor publici. Jurnaliştii de la "Ziua de Iaşi" spun că, ulterior, Andrei Trofor a revenit cu un telefon la redacţie, prin care a precizat că tuturor ziariştilor de la "Ziua de Iaşi" li se interzice să mai intre în Primărie, însă a refuzat să trimită şi un document oficial care să confirme cele spuse.